Ce este Distimia?

            Psihiatria o denumeste astfel , ea fiind o stare cu durata de mai mult de 2 ani ( sau 1 an la copii si adolescenti).
            Debutul bolii poate fi , deci , devreme inainte de 20 de ani sau tardiv , dupa 21 ani. Este o forma de depresie ce difera de depresia majora , fiind traita mai mult subiectiv decat sesizata obiectiv dinafara.
            Asta inseamna ca tulburarile de apetit si libido nu sunt caracteristice , iar inhibitia psiho-motorie sau agitatia nu se observa ( acastea fiind simptomele depresiei majore). Simptomatologia este atenuata , mai subtila , incluzand inertie , letargie , lipsa de chef si bucurie , mai ales dimineata.
            Apar tulburari neurovegetative frecvent dar si simptome cognitive sau anxietate. De multe ori boala este diagnosticata ca si tulburare depresiv-anxioasa , mixta.
            Pentru a fi diferentiata , medicul psihiatru are in vedere trasaturile esentiale ale afectiunii.

• Pesimismul , tristetea (persoana mohorata , incapabila de glume , care se plange tot timpul de ceva).
• Lipsa simtului umorului sau a gandirii optimiste.
• Stima de sine scazuta , culpabilizarea , sentimentul ratarii.
• Introversire , retragere din viata sociala , interes scazut.
• Pasivitate , dependenta de altii , frica de abandon.

           Distimia este deci , caracterizata ca o forma prelungita , fluctuanta , de intensitate scazuta - depresie , resimtita ca si parte din temperamentul sau personalitatea respectiva.

           Distimia este des intalnita la pacientii cu boli fizice cronice , printre cei mai in varsta sau copii si adolescenti cu antecedente in familie de boli psihice afective (50% din pacienti debuteaza in aceasta boala inainte de 25 de ani).
           Ca si tratament pacientii cu distimie beneficiaza de psihoterapie cognitiv-comportamentala combinata cu medicatia de inretinere si echilibrare a starii afective.
           Esista posibilitatea unor forme mai grave de distimie in care apar accentuate simptome ca:

• anxietatea 
• hipersomnia
• tulburari de comportament alimentar (bulimia)
• stari melancoliforme
• episoade psihotice
• crearea dependentei de alcool , medicamente sau alte substante
• suicidul

           Suportul familial si medical este necesar pentru identificarea afectiunii si urmarirea evolutiei si tratamentului de catre medicul psihiatru.