Copiii, educatia, performanta si tot restul

      

      Septembrie , ghiozdane, crizanteme, emotii, chestii-trestii... Imi declar toata admiratia pentru parinti, cei care, an de an, o iau de la capat cu un sistem tot mai bramburit de invatat, cu profesori unii demotivati , adesea cu profesori corupti, care conditioneaza media buna a elevului de prezenta acestuia la meditatii acasa la el. Horror! Imi declar, in acelasi timp, admiratia pentru profesoriicare continua sa isi faca meseria cinstit, dand tot ce au mai bun din ei la ora. 

      Mai sus si cei care isi fac meseria cu asupra de masura si antreneaza niste copii cu mintea brici si fac din ei olimpici si campioni, carora le facem cu mana mandrii si inciudati atunci cand pleaca din tara.
      Poate in dezbaterile publice, educatia are un rol marginal si, in general, se leaga de cati bani de la buget se mai aloca sau se iau acestui domeniu. Stim ca ea ar trebui sa fie o prioritate , ca doar in Islanda se aloca 15% din PIB si de aceea e tara cu populatia cea mai bine educata din Europa. Iar Romania e prima in Europa la abandon scolar si analfabetism! Ce adevar dur!
Admir parintii care alearga dupa cel mai tare profesor care da meditatii la matematica, cei care ii cumpara, din ultimii bani, fiului, chitara sau il trimit, intr-o excursie in Europa. Nu e simplu deloc sa fii parinte in Romania dulce de azi. Cu gradinite de stat muuult sub numarul necesar, cu scoli lipsite de dotari moderne si cu dorinta imperioasa de a oferi copilului un viitor mai bun. O presiune existentiala si un stres despre care parintii nu prea au timp sa se planga. O duc vitejeste inainte.
      Apoi, fara sa idealizez, cred ca meseria de profesor este una dintre cele mai complexe si mai frumoase si ca nu se va perima nici atunci cand copiii vor invata dupa vreun program sau cip smecher, care ii va face sa invete franceza intr-o saptamana (da, se prefigureaza asa ceva). Profesoratul are de toate: informatia predata si interesanta, mediul social mereu stimulat (fiecare copil e diferit), posibilitatea de a ramane in memoria unor oameni pe care ii formezi, ii modelezi. E un job... metafizic. 
      Va invit sa imi povestiti experientele voastre de parinti....